În numele Fiului, Tatăl poate comite adesea un text suplimentar, care în loc să mărească taina nopții celui esențial, dă comentatorilor și trolilor dreptul de a-și mări volumul boxelor cântătoare pe la cârciumile pub cabaret dupe plajă.
Eu am vrut să redau în această operă asta, iar înțelesul ei e ăsta!
Dar bine, mă, fii-tu e așa shy, n-are gură să se exprime singur?
Bag de seamă că latri numai pentru a-ți marca teritoriul și a impresiona pe Mama Câinilor, cea de la noi din bloc sau de la unde se plătește întreținerea. (C.P.)
De unde știi tu că un chinuit rotunjit text global de forma unui glob e chiar al al tău și nu cumva Altcineva sau Altceva decât omul cu AI se exprimă prin tine? Poate că-ți spurci de fapt propria Operă. Abține-te. Taci! Zât! Apropie-te pâș-pâș ca motanul Zen de florile care susțin că puritatea există. (C.P.)
1. Omenirea gâfâie tot mai înfierbântată. După ce că e în încălzire globală din jocul aștrilor și al decidenților, ea mai practică și războiul cel mai spurcat, cel cu lovituri lansate de la mare distanță. Și asta în secolul XXI, cu profit mare pentru unii privilegiați, suficient de influenți să facă dintr-o cursă a înarmărilor sursă de avere mereu în creștere, cu posibilități tot mai mari de anonimizare a posesorului de capital. Pentru un extraterestru, suntem de catalogat ca o specie sinistră care comite masacre cu plăcere. Unul ucide, iar alții stau și se uită. Crește audiența. Cheltuielile astea uriașele musai însă că trebuie compensate, nene, cu ceva. Și aici e locul de mai bine, pentru că vorbim de rolul distractiv al scriitorului.
2. În parlamente, se poate băga o lege stipulând ca cine o mai scrie pe-acilea să nu aibă voie să mai tipărească decât opere alese de până-n 128 pagini! Imediat se va resimți decarbonizarea planetei, o relaxare, o înseninare, o dezisterizare și o transfigurare. Dar pe de altă parte, asistăm și la fenomenul posthumanist că, ajutați de AI, vom avea week-endul de 3-4 zile și, cum anticipa viitorologul Baudelaire, omul va avea atunci de ales între plictis și paradisuri artificiale tot mai virulente. Iacă dar de ce vor fi prețuiți din ce în ce mai mult, dacă mai respectă și criteriul diversității, tocmai scriitorii producători de poliloghie distractivă, de zeamă lungă. Prin urmare, se va înfiripa inevitabil în metavers Uniunea Scriitorilor de Pdf-uri, transnațională, transhumanistă și, în același timp, translucidă, deoarece Constelația Lucizilor o produce natural, de la sine, prin forța lucrurilor, fiind evident că chiar și tipăritorilor de bestselleruri le va trăsni prin minte luciditatea minimă necesară de să ne însăileze din când în când câte un pdf genial, fie și din peticele ce n-au încăput în șablonul editorului, pe care să le asezoneze și cu un pic de imaginație. (Camelian Propinațiu)
Chiar dacă nu le-ai avut în locul acela, pot să vină oricând. Scriitorul are oroare de pagina albă. Nu o poți lăsa chiar așa… Grădinarul nu mai știe dacă, precum inteligența, floarea nu e cumva artificială, din silicon, făcută pe vapor.
Și nici pădurea nu mai sigură azi că va fi vreodată codru.
Armand Hrestic. Uniunea Scriitorilor de Pdf-uri 