Chiar dacă nu le-ai avut în locul acela, pot să vină oricând. Scriitorul are oroare de pagina albă. Nu o poți lăsa chiar așa… Grădinarul nu mai știe dacă, precum inteligența, floarea nu e cumva artificială, din silicon, făcută pe vapor.
Și nici pădurea nu mai sigură azi că va fi vreodată codru.
Hoții nu mai au nevoie de ea.
Doina Semartian – Pădurea Nuciteanca de la Titu
Site Doina Semartian – Watercolour Painting
În funcție de curajul fiecăruia de a interveni în mediul care te sugrumă, da urâțenia poate fi înblânzită.
La început, ai impresia că e suficient să începi. Poate va ploua. Poate nu va rupe nimeni florile. Poate nu-și vor hrăni pisicile sau câinii aici. Poate că nu e dedesubt conductă cablu să vină excavatorul. Poate nici buldozerul nu va fi trimis să radă tot.
Puiul de vișin abia așteaptă să înflorească întâia oară și să arate lui Gide cum vor fi fructele pământului.
Trebuie însemnate mereu locurile în care trebuie să răsară, să crească, să înflorească ceva. Cel mai ușor e să calci în picioare ceea ce n-a fost să fie.
Florile există pentru a fi contemplate. Stimulează vederea prin meditații gratuite despre iluzia stării pe loc. Primejdia de a fi rupte și dăruite ca lucru de furat e maximă tocmai în timpul sacru 1-8 martie.
Brândușele așteaptă să-și arate și lăcrămioarele mărgăritarele.
În mici sere de plastic, trandafirii privesc dincolo de iarnă o posibilă înflorire, când guguștiucii se vor bucura de patru pui care cresc repede.
Fiecare grădină după cum îi este scris.
În general, filosofic abstract trăind, e dezirabil să pui între munca ta și lume niște flori de hârtie.
Armand Hrestic. Uniunea Scriitorilor de Pdf-uri 